Adolescenta. Tineretea, Lev Tolstoi

„Ti s-a intamplat, cititorule, ca, intr-un anumit moment al vietii, sa iti dai deodata seama ca ti s-a schimbat cu totul felul de a privi lucrurile, ca si cum toate cele pe care le vazusesi pana atunci s-au intors deodata spre tine cu o alta parte, pe care nu le-o stiai inca? O astfel de prefacere morala a avut loc in mine pentru prima data in timpul calatoriei noastre, pe care o si socot inceputul adolescentei mele. Pentru prima data mi-a venit in minte, clar, ideea ca nu numai noi, adica familia noastra, traim pe lume, ca nu toate interesele se invartesc in jurul nostru si ca exista si un alt fel de viata, al unor oameni care nu au nimic comun cu noi, pe care noi nu numai ca nu ii interesam, dar care nici macar nu au idee ca noi existam. Fara indoiala ca stiusem si inainte toate astea; dar nu stiusem in felul cum le aflasem acum, nu fusesem constient de ele, nu le simtisem.”