Exilul si imparatia – Albert Camus

Traducere din limba franceza de Irina Mavrodin

Ultima carte publicata de Albert Camus, Exilul si împaratia este o antologie de sase povestiri aparuta în 1957, chiar anul în care autorului i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatura.

Janine, sotia unui negustor de tesaturi, se pierde în friguroasa noapte araba, încercînd sa lase în urma anii petrecuti într-o casnicie careia nu-i mai vede noima. Un pictor încearca din rasputeri sa-si urmareasca visul, dar e împiedicat la tot pasul de admiratori. Un misionar îsi pierde identitatea într-o experienta terifianta si e convertit cu brutalitate la fetisurile unui trib de salbatici. Fie ca se petrec în Africa de Nord, în America de Sud sau în Europa, aventurile solitare din Exilul si împaratia sînt portrete ale exilului spiritual, ale încercarilor nesfîrsite ale omului de a-si gasi un regat interior în care sa renasca.

„Lînga el veni batrînul, apoi fata noptii, dar nimeni nu‑l privea pe d’Arrast. Se ghemuisera în jurul pietrei, tacuti. Numai vuietul fluviului urca pîna la el, prin aerul apasator. Din coltul lui întunecos, d’Arrast asculta, fara sa vada pe nimeni, si zgomotul apelor îl umplea de o fericire navalnica. Statea cu ochii închisi, salutînd, plin de bucurie, propria‑i forta, salutînd, înca o data, viata care începea din nou. Undeva, foarte aproape, izbucni o detunatura. Fratele se îndeparta putin de bucatar si, pe jumatate întors catre d’Arrast, fara a‑l privi, îi arata locul gol:
– Asaza‑te cu noi.” (Albert Camus)