Inima omului – Jon Kalman Stefansson

Descriere

Traducere din limba franceza de Magda Raduta…

Ultima parte a trilogiei fiordurilor…

Dupa ce si-a vazut prietenul inghetind in larg si dupa ce a strabatut muntii viscoliti ca sa inapoieze o carte aducatoare de moarte, baiatul, eroul fara nume al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, incearca din rasputeri sa iasa biruitor dintr-o alta incercare: aceea a dragostei. In vara islandeza, care dureaza atit de putine saptamini, baiatul nu mai traieste decit cu gindul la parul imposibil de rosu al fetei de care s-a indragostit in clipele cind se zbatea intre viata si moarte. Dar ea e acum departe, peste fiorduri greu de strabatut, si doar scrisorile si poezia o apropie.

Pina cind baiatul intelege ca inimii nu i te impotrivesti – si incepe astfel o noua calatorie peste ape intunecate si neiertatoare. Cu Inima omului se incheie trilogia islandeza a lui J.K. Stefánsson, inceputa de romanul Intre cer si pamint si continuata cu Tristetea ingerilor, trilogie care i-a adus autorului sau un urias succes international. Editia engleza a romanului a cistigat in 2016 Oxford-Weidenfeld Translation Prize.

„Un vechi tratat arab de medicina spune ca inima omului e impartita in doua, prima parte se numeste fericire, a doua, disperare. In care sa ne incredem?” (fragment din carte)

„Jón Kalman Stefánsson este un scriitor minunat. De cite ori il citesc, imi aduc aminte ce inseamna scrisul, dar si simpla, atit de inselator de simpla aventura a vietii. Un povestitor in afara timpului.” (Carsten Jensen)

„Romanul lui Stefánsson suprapune culorile lui Dylan Thomas sau Thomas Hardy peste un peisaj spiritual desprins parca din J.R.R. Tolkien. Proza plina de profunzime a scriitorului islandez freamata ca valurile si straluceste ca marea in miezul verii. Inima omului incheie o trilogie monumentala.” (The Independent)

„Un roman suspendat intre mit si istorie, populat cu personaje stranii care strabat tinuturi nesfirsite.” (Monocle)

„Aceeasi grandoare a stihiilor pe care-o intilnim la Cormac McCarthy.” (Times Literary Supplement)