Nota informativa batuta la masina de scris – Ileana Vulpescu

Descriere

Viata si dragostea unei femei singure, in timpul regimului comunist si in slujba Securitatii.

Cartea pe care-o cititi nu prezinta nici o noutate privind Securitatea ori serviciile asemanatoare.

Institutia este vazuta dinuntru, de cineva apartinand angajatilor ei civili, asadar, categoriei nici cal, nici magar.

Personajul principal nu e decat o simpla traducatoare, al carei acces la documente – documente pe care nimeni nu le va cunoaste, poate, vreodata – este dirijat. Nu se vadeste o adepta a regimului comunist, nu-si idealizeaza slujba, ci ramane cum singura se caracterizeaza, o marunta profitoare a situatiei. Si-atita.

Profesia ii spulbera iluziile despre orice si despre oriunde. Eroina, prin propria existenta si prin viata-n general, ajunge la concluzia ca libertatea are numai o semnificatie ideologica, nicidecum o valoare personala, omul fiid liber doar cind isi da duhul.

Precum in orice regim si in cel comunist lumea iubeste si se-nmulteste, urmand caile imuabile decise de Fire.

Sentimentul care domina personajul este dezamagirea, imuabila si ea pentru sufletul omenesc in orice regim. N-as putea spune ca am dat la iveala un compendiu de pesimism; cit despre unul de optimism, nici vorba, ziua de azi fiind, cu marunte variatii, copia celei de ieri. Si a celor de totdeauna…De pretutindeni
(Ileana Vulpescu)

Eu spun asa – ca exista oameni de valoare, fara discutie, in toate epocile. Nu exista nicio epoca fara oameni de valoare, chiar daca nu sunt recunoscuti in mod public.

Dar nu e bine sa citezi nume, pentru ca, dintr-odata, creezi animozitati, si lumea nu are nevoie… si asa este o epoca de vrajba ingrozitoare.

Dupa 1990, niciodata poporul roman nu a aratat mai multa uritenie decit acum. 1990 este un an care a facut un imens rau poporului roman, aratindu-i ce zace in el. Eu n-am incredere nici in posteritate.

N-am incredere nici in trecut. Se spun o multime de minciuni, pe care daca le rascolesti… vezi enormitatea lor.

Prezentul este asa cum este, iar despre viitor, niciodata nu poti sa contezi ca o sa cearna… In primul rind, intervin lenea si uitarea.