Parinti – Diana Badica, editia 2019

Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambéry, Franta, editia 2020

Premiul Tînarul Prozator al anului 2019

Premiul Sofia Nadejde pentru Literatura Scrisa de Femei, editia 2019, la sectiunea Proza

Sumele reprezentînd drepturile de autor pentru aceasta editie sînt donate asociatiei Lumea lui Arthur pentru sustinerea copiilor cu dificultati în dezvoltare.

Romanul descrie viata unei familii dintr-un orasel de provincie care se confrunta cu moartea unuia dintre cei doi copil. Încercarile familiei de a se adapta la noua situatie coincid cu transformarea societatii românesti, cea mai mare parte a actiunii fiind plasata în perioada postcomunista. Ioana Negrila, eroina romanului, este o fetita prinsa între întîmplarile copilariei, neputinta de a-si ajuta fratele si nevoia de a trece peste moartea lui. Împreuna cu Tudor, un vecin de vîrsta ei, încearca sa afle ce s-a întîmplat cu fratele ei, mort la un centru de îngrijire a unor persoane cu dizabilitati, dar nu reuseste sa gaseasca nici o pista verosimila. Lumea cartierului, familia extinsa, deteriorarea relatiei dintre parinti aduc resemnarea în fata mortii abia în perioada adulta.

„Mi-a spus odata un sportiv ca tot ce trebuie facut e un pas în directia potrivita, restul vine de la sine, pentru ca visul e deja acolo. În 2013, tot ce-mi doream era sa spun adevarul meu, povestea unui copil bolnav si a familiei sale. Dupa ce-am scris povestirea «Florinel», lucrurile pareau încheiate. Nu mai vedeam ce-as fi putut adauga, drama era o drama ca atîtea altele. Dar mi-am dat seama ca abia facusem primul pas în directia potrivita. Începînd din acel punct, am scris pur si simplu: cu pauze de documentare, lasînd episoadele sa se aseze de la un capitol la altul, dar stiind mereu unde vreau sa ajung. Încerc sa aduc componenta sociala mai aproape de cititor, vreau ca, prin poveste, oamenii sa înteleaga lumea în care traim. Ioana, ce n’est pas que moi.” (Diana Badica)

„Diana Badica este prozatoarea pe care o asteptam de multa vreme: cea mai tragica a generatiei sale si totodata cea mai comica. Rareori cineva poate surprinde atîta viata într-o singura carte.” (Marius Chivu)

„Povestea Ioanei Negrila, protagonista acestui roman, este marcata de doua evenimente traumatizante. În copilarie, boala fratelui ei mai mic o priveaza de atentia parintilor, facînd-o sa se simta neglijata. Dupa moartea lui Florinel, în perioada adolescentei, atunci cînd lucrurile par sa reintre în normal, parintii se despart. Urmarea este ca, ajunsa la maturitate, Ioana traieste singura, convinsa ca orice încercare de a-si întemeia o familie este sortita esecului. Cititorului nu-i va scapa, fireste, faptul ca datele biografice ale personajului coincid cu cele ale autoarei. Naratiunea la persoana întîi îi va sugera, în plus, ca schimbarea de nume e menita sa prezinte ca fictiune o experienta de viata strict autentica. Ar fi însa o greseala sa reducem romanul la faptele de la care a pornit. În primul rînd, ca povestitoare, Ioana nu se confunda cu personajul omonim, ea istorisind cu verva anecdote despre nenumarate alte personaje. În al doilea rînd, exista, de fapt, nu una, ci trei «Ioane» cu voci distincte: fetita naiva, adolescenta orgolioasa si femeia matura, care îsi rememoreaza viata. Principala calitate a romanului, remarcabila pentru un debut, consta în aceasta extraordinara mobilitate a punctului de vedere. Caracterul autobiografic ramîne important, dar se cere înteles ca o constructie-de-sine în care, paradoxal, personajul preia initiativa.” (Ovidiu Verdes)