Spargatorul-de-Nuci si Regele soarecilor

Spargatorul-de-Nuci si Regele soarecilor
 

Maria Stahlbaum si fratele ei isi asteapta cadourile in ajunul Craciunului, curiosi din cale afara sa vada ce vor primi de la nasul lor, ceasornicar si inventator iscusit. Cind in sfirsit isi primesc cadoul, un castel cu mecanism de ceas si cu citiva omuleti care se plimba inauntrul lui la nesfirsit, Maria da cu ochii de o inventie care o fascineaza, un spargator de nuci, pe care nasul il lasa in grija ei atenta. Numai ca, intr-o noapte, Spargatorul pare sa prinda viata. Si nu numai el. Toate jucariile ies din dulap, din podea se ivesc o multime de soareci, condusi de regele lor, soarecele cu sapte capete, si incep sa se petreaca lucruri neobisnuite. Maria patrunde pe tarimul povestilor, o lume incintatoare care dezvaluie atitea posibilitati magice.

„— Un cal, un cal, dau un regat pentru un cal!
In clipa aceea, doi soldati inamici il insfacara de mantaua lui de lemn, iar Regele Soarecilor, chitcaind triumfator din toate cele sapte gitlejuri ale sale, se apropie in goana. Maria isi pierdu cu totul cumpatul:
— O, sarmanul meu Spargator‑de‑Nuci! striga ea, plingind in hohote, si, pina sa‑si dea bine seama ce face, apuca papucul sting si-l azvirli cu putere in Regele Soarecilor, care se afla in gramada cea mai mare. Totul se spulbera ca suflat de vint. Maria simti in bratul sting o durere si mai ascutita ca inainte…” (E.T.A. Hoffmann)