Ultima noapte de dragoste – Camil Petrescu

Descriere

Ultima noapte de dragoste, Camil  Petrescu

Intaia noapte de razboi, adica a doua parte a romanului, e un adevarat jurnal de front. Stefan Gheorghidiu s-a despartit de Ela, de tot trecutul, cum spune el insusi, si se afla pe front, in linia intai, undeva intre Campulung-Muscel si Bran, drum de munte, pe care-l strabate de mai multe ori. Camil Petrescu insusi a participat la aceasta faza a razboiului dintre 1916 si 1918, pierzandu-si, din cauza bubuiturilor artileriei, auzul. Romanul lui Camil Petrescu prefera o perspectiva asa-zicand banala: razboiul nu inseamna nici batalii sangeroase la baioneta, nici munti de cadavre, ci lucruri mult mai simple si umane din viata de zi cu zi a ofiterilor, care vorbesc vrute si nevrute la popota, sufera de dureri de stomac sau de frig si uneori, destul de des, mor sfartecati de un obuz. Asta nu inseamna ca razboiul e mai putin oribil, nici ca romancierul ar voi sa-i estompeze acest caracter. Inseamna doar ca romancierul e de parere ca oribilul nu trebuie cautat in latura exceptionala a realitatii, ci in aceea banala. La noi, nimeni n-a mai privit razboiul mondial in aceasta perspectiva…

Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, volumele I si II. „Atunci care este insusirea romanului” Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi?”. Este aceea de a fi o proza superioara. Un om u un suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent si neprihanit totdeodata, plin de subtilitate, de patrundere psihologica, totdeodata naiv, cu inocente (si cu talent) de poet, vorbeste despre dragostea lui, despre femeia, asa cum o vede el, despre oameni, despre nasterea pamantului din haos etc. Si din acest monolog nervos se desprinde incetul cu incetul o viata sufleteasca, indeterminanta, dar reala, un soi de simfonie intelectuala, care te surprinde prin exactitatea cu care elemente disparate se intretes, care te incanta prin placerea ce poate rezulta din claritatile psihice. Camil Petrescu a adoptat aci stilul clasic francez al analizei, si daca usurinta supara putin, meritul de inovator este incontestabil.” – G. Calinescu 1941